FROM ROSETTI
WITH (DESIGN) LOVE
FROM ROSETTI
WITH (DESIGN) LOVE
A STORY BY
HAMID NICOLA KATRIB
Old houses, architecture, design,
belle epoque architecture
A STORY BY
HAMID NICOLA KATRIB
Old houses, architecture, design,
belle epoque architecture
Am fost întotdeauna fascinat de farmecul caselor interbelice. Dacă este ceva absolut fascinant legat de București, aceasta este arhitectura Belle Époque pe care o descoperi adesea pe străzile vechi ale orașului - amintiri ale unei epoci de aur pline de o dragoste neîntreruptă pentru design și frumos.

Ceea ce mă atrage la aceste case este o dorință arzătoare de a-mi imagina poveștile pe care le ascund. Sau poate este dragostea mea pentru istorie - mai ales pentru vremurile regilor și reginelor, când toate formele de frumos erau suverane.

Casele abandonate construite în perioada interbelică, care nu au fost încă atinse de renovări eșuate, mă țin în contact cu o lume paralelă frumoasă, fascinantă, la care tânjesc constant. Este una dintre formele mele preferate de călătorie în timp.
Ori de câte ori trec pe lângă case frumoase, vechi, ruinate - ca aceasta din strada Rosetti, nu pot să observ doar arhitectura și designul lor. Mă gândesc adesea și la cum trebuie să fi fost viața între pereții lor.

Sunt nerăbdător să recompun povestea oamenilor care au locuit acolo. Cum s-au îmbrăcat și s-au așezat la masa de seară. Cum petreceau, se certau, celebrau succesul sau își îngrijeau rănile înfrângerii. Este ca o invitație la o conversație tet-a-tet, doar că cea care-mi vorbește nu e o persoană în carne și oase, ci însăși casa care-mi spune povestea ei. Tot ce fac este să privesc, să ascult și să-mi pun întrebări.
Ma surprind adesea intrebandu-ma cum era viata inauntrul acestor case … si aproape de fiecare data …. Casa se deschide catre mine spunandu-mi povestea ei, destainuindu-se ca unui vechi prieten.
De asemenea, mă întreb despre genul de artă pe care-l expuneau - tablouri, sculpturi, despre tot. Și, desigur, arhitectul din mine nu se poate abține din a se întreba cum aș proiecta acel spațiu și ce piese din creația mea s-ar integra în mod natural acolo.

Frumusețea acestei bijuterii din strada Rosetti este transcendentă. Spațiul pe care îl ocupă și îl oferă oricui intră acolo este atât de generos. Vă permite să respirați adanc, să vă odihniți ochii și să lăsați mintea să rătăcească liber. Eu sunt omul care are nevoie de spațiu, iar pentru mine spațiul este luxul desăvarșit.

Impresionează si acum plafoanele înalte și camerele mari, primitoare. Nu mai zic de pereții peste care s-a așternut trecerea timpului. Puteți citi și acum culorile vii ale acelor camere. Puteți vedea în continuare piesele de mobilier masive și tablourile atrăgătoare de pe pereți. Puteți simți și acum spațiul larg, primitor, generos, aerisit.
... arhitectul din mine se intreaba: cum as crea eu designul acestui spatiu ? ...
Desigur, nu am putut să-mi țin privirile departe nici de lucrările din stuc. Iubesc detaliile și nu doar pentru că nu plictisesc niciodată, dar și pentru că îmi reamintesc de modul în care căutările omului pentru frumos au trecut și au evoluat de la banalele colibe din lut la arhitecturi sofisticate, cu elemente rafinate de artă și design.

Am fost surprins să găsesc ceea ce mai rămas dintr-un candelabru luxos. Doar stătea acolo, așteptând ca cineva să-l readucă la viață și să-l lase să strălucească peste spațiul generos. Desigur, pictorul din mine s-a întrebat cum ar străluci peste picturile de pe pereții aceia.

Scara m-a dus cu gandul la toate doamnele acelor vremuri, urcand si coborand in hainele lor elegante. In timp ce intram, ma intrebam cum s-ar fi imbracat barbatii in acele timpuri pentru a accepta o invitatie in aceasta casa

Cum am iesit, am stiut ca am primit o noua doza de inspiratie a timpurilor, povestilor, designului si arhitecturii - care poate fi invizibila si intimidanta pentru multi - dar nu si pentru mine.
Iubesc lucrarile stucco... imi amintesc modul in care cautarea omului pentru frumusete a dus la evolutia de la colibe simple din lut la arhitecturi sofisticate...